Primul lucru la care ne gandim toti cand auzim cuvantul Cernobil(Chernobyl), este notoriul incindent din anul 1986, cea mai mare catastrofa nucleara in timp de pace. Un incident care a facut ca orice activtate a centralei nucleare sa inceteze si orasul Pripyat sa devina un oras-fantoma pe care natura, incet-incet, a inceput sa-l redobandeasca. Jocul ne propune un exercitiu de imaginatie, cum ar fi fost daca ar fi existat si o a doua explozie, una care sa rescrie legile fizicii inauntrul centralei, in Pripyat si pe o mare zona in jur. Doua evenimente separate de 20 ani care au creat un spatiu unic, plin de pericole, anomalii distructive, mutanti ucigasi, dar si ciudate artefacte de valoare inestimabila, spatiu in care doar cei curajosi, inteligenti, bine inarmati, cu un dezvoltat instinct de supravietuire si cu adevarat buni in arta uciderii se pot aventura(fara sa-si gaseasca obstescul sfarsit cel putin).
Categoric punctul forte al titlului de fata il reprezinta povestea sa, nu doar cadrul in care are loc actiunea, cadru de care am mentionat mai sus, ci si povestea propriu-zisa: intr-o noapte furtunoasa la marginea infamei Zone, dintr-unul din camioanele ce cara mortii afara, un om inca viu cade si este adus in refugiul negustorului Sidorovich, care ii arata aparatul sau PDA ce indica cum ca misiuna sa este de a-l ucide pe un anume Strelok. Avand tatuat pe antebrat acronimul S.T.A.L.K.E.R., strainul misterios si amnezic este denumit Marked One(Insemnatul, intr-o traducere aproximativa) si el porneste intr-o misiune de a-si recupera trecutul si de a afla mai multe despre Strelok, posibil cu intentia de a duce la capat misiunea. Probabil un aventurier veteran ce a reusit visul tuturor celorlati de a ajunge in centrul Zonei, Marked One trebuie acum ca, datorita amneziei sale, sa-si reia cariera inauntrul Zonei ca un biet incepator, sa urce din nou in ierarhia vanatorilor si sa intreprinda o calatorie sfidatoare a mortii pana in locul unde aproape si-a pierdut viata odata. Evident, pentru cei ce n-au jucat inca acest joc nu voi desconspira intreaga actiune, ar insemna sa stric curiozitatea descoperirii care nu doar ca face deliciul omorului pe care il aplici fara mila dusmanilor, dar este imboldul care te impinge sa continui, sa stii pentru ce lupti. Pentru mine, aceasta curiozitate de a descoperi ce s-a intamplat in trecutul zbuciumatului personaj in a carui piele intru a facut cam 50% din satisfactia pe care am avut-o jucand SOC.
Bineinteles, ca in orice joc, nu neaparat din genul first person shooter, cel mai important element este gameplay-ul, ca degeaba avem o poveste frumoasa daca nu ne si distram atunci cand jucam ceva. SoC de distinge la acest captol de majoritatea shooterelor prin faptul ca este non-liniar si cu actiunea predominant in spatii deschise, naturale(sau, ma rog, data fiind pervertirea lor, sa zicem seminaturale). Axul central al gameplay-ului se bazeaza pe explorarea Zonei, gasirea artefactelor si supravietuirea intre mutantii extrem de periculosi si ceillati exploratori ostili care nu vor ezita sa te umple de gloante atunci cand pun ochii pe tine. In aceasta privinta jocul se aseamana foarte mult cu jocurile de role-playing(RPG), mai ales avand in vedere existenta unui sistem monetar, a unui inventar limitat de greutatea obiectelor si posibilitatea comertului cu NPC-urile neutre sau prietenoase, lucruri care fac din SoC o experienta mai complexa decat un simplu exercitiu de apasare a butonului de click stanga la mouse. Cu toate acestea, din pacate, jocul de fata ramane la miez un FPS, lipsindu-i elementele cu adevarat definitorii ale unui rpg, cum ar fi evolutia personajului si obtinerea de noi abilitati din care jucatorul poate alege conform stilului sau de joc. Explorarea Zonei nu se face intr-un mod plictisitor si fara tinta, ci ea este de obicei insotita de capatarea anumitor misiuni secundare, de genul asasinarii unui explorator, sau curatarea unei zone de mutanti, misiuni care nu sunt intotdeauna foarte distractive(ba chiar uneori pot deveni foarte anoste si repetitive), dar ofera un bun pretext pentru a gasi mereu victime noi de mazilit si artefacte din ce in ce mai valoroase. Dar, desi explorarea Zonei va ocupa cele mai lungi perioade din timpul de joc, pot garanta ca cei mai multi jucatori nu vor neglija nici misiunea principala, motivul fiind cel pe care l-am expus mai sus, si anume ca povestea jocului va produce o asa mare curiozitate de a vedea cum se termina, incat toti vor fi impinsi sa se apropie mereu mai mult si cu mai mare viteza de conluzia jocului, despre care va spun doar atat: nu va va dezamagi.
Un lucru pe care jucatorul de rand il va constata din primele momente ale acestui joc este difcultatea sa sporita. Eu l-am jucat pe nivelul Stalker si am simtit ca ma descurc mult mai greu decat in alte fps-uri pe care le-am jucat chiar la ultimul nivel de dificultate. Acest lucru se intampla insa, din motive corecte, nu din cauza unor ineptii, asa cum se intampla in atatea alte jocuri. Inteligenta Artficiala(AI) din SoC, este una de un nivel foarte ridicat, putand pune la incercare chiar si cei mai exprimenatati jucatori, pana te deprinzi cu mecanica jocului si cu manvrele de pacalire a AI-ului este destul de posibil sa incasezi tratamente letale chiar si de la banditii cu geci negre, probabil cei mai slabi vrajmasi pe care jocul ii arunca impotriva curajosului jucator. Am observat la inamicii umani din acest joc complexe manevre de flancare, ascundere in spatele obiectelor, acoperire si munca in echipa, pe care nu stiu sa le mai fi vazut in alt shooter, poate cu exceptia lui F.E.A.R. De asemenea, inamicii par de multe ori sa fie capabili de a absorbi foarte multe gloante fara a cadea, lucru ce ii face cu atat mai periculosi. Totusi jocul ne ofera posibilitatea de a ii ucide repede si cu economie de munitie prin lovirea capetelor, lucru care nu este usor de realizat, dar este foarte satisfacator sa vezi cum un inamic care pare un burete de gloante in alte circumstante, cade lat la pamant dupa un singur foc. Pot spune chiar si despre AII-ul animalelor mutante ca este unul de nota 10, putandu-se observa lucruri absolut superbe cum ar fi comportamentul de grup unit, bataliii pentru mancare, tactici de vanatoare naturala a prazii, ierarhizare a grupului in jurul unui conducator. Oamenii mutanti, desi apar intr-o mai mica masura si nu poseda acelasi grad de AI ca ceilalti inamici sunt totusi la fel de spectaculosi, datorita capacitatii lor de soca, atat prin aspectul grotesc si deranjant la nivel psihic, cat si abilitatilor lor de lupta ce ii fac pe cei mai multi extrem de letali. Impotriva nu ii vor sta jucatorului doar inamicii, ci si anomaliile si zonele cu radiatii, care de multe ori il pot ucide mult mai repede si mai brutal. M-a amuzat foarte mult una din metodele de a scapa de iradiere si anume bautul de vodka(ce pot sa zic, tipic rusesc). Unde mai pui la socoteala si fragilitatea jucatorului care poate muri de la cateva gloante bine plasate, un pas gresit intr-o anomalie, oboseste extrem de repede din alergat, are nevoie sa se hraneasca constant si sangereaza din abundenta. Toate acestea, departe de a fi frustrante, sporesc experienta de joc, oferind dovezi de umanitate ale personajului, spre deosebire de alti protagonsitii ai altor jocuri care de multe ori par a fi zei coborati printre pamanteni. La capitolul "hardware-ul de baza al pionierului din Zona" trebuie sa spun ca jocul dispune de foarte multe arme, foarte variate, cu munitie nu foarte abundenta, dar impartita de acelasi tip de arme. Personal am observat ca armele NATO sunt cele mai eficiente, lucru care ma mira la un joc facut de un studio ucrainian. Oricum recomandarea este sa incercati toate armele, deorece toate pot fi utile, inclusiv pistoalele, poate doar cu exceptia pistoalelor-mitraliera pentru care munitia este putina de tot si care au raza si damage limitat. Experienta de joc, altfel uimitoare la atatea nivele, este oarecum umbrita de o serie de bug-uri ce pot avea capacitatea a a scoate efectiv din sarite nefericitul jucator care le intampina. Eu, sincer sa fiu, am intampinat zeci de bug-uri minore, niciunul insa care sa-mi ruineze experienta de joc. Ar fi fost totusi posibil ca producatorii sa fi lucrat un pic mai mult la testarea jocului: nu e deloc distractiv sa arunci o grenada defensiva la picioarele unui monstru, sa epxlodeze langa el si acesta sa fie inca in stare sa te atace, ba chiar sa te si omoare.
Pentru jocurile moderne foarte importanta este si grafica, un joc trebuie sa poata sa si impresioneze vizual sau cel putin sa nu starneasca impresii negative la acest capitol. In departamentul grafic si vizual pot spune ca S,T.A.L.K.E.R. sta undeva de la "foarte bine" in sus, este un joc in care totul se vede asa cum ar trebui, care reuseste sa creioneze o lume profund distrusa la atatea niveluri, dar care are o frumusete aparte, un fel de atractie mistica a grotescului, 'estetica uratului", asa cum este denumita in literatura. Peisajele din acest joc sunt mai mult decat superbe, lucru care nu poate decat sa ma bucure intr-un joc in care 70% din timp il petreci "outdoors". Nu de multe ori m-am oprit din treaba mea ca sa ma uit pur si simplu la cer, iarba sau linia orizontului. Grafica este una care la vremea lansarii jocului impresiona prin calitatea texturilor si a detaliului, insa gradul de optimizare al jocului lasa un pic de dorit, cerintele de sistem fiind extrem de mari pentru acea vreme. La capitolul sunet, jocul nu poate primi decat nota 10, tot ce se aude, putand fi caracterizat doar ca genial, de la dialogurile in limba rusa ale NPC-urilor, la absolut terifiantele urlete ale mutantilor sau sunetul gloantelor iesite de pe teava armelor.
In cele din urma trebuie sa spun despre sentimentul general pe care mi l-a lasat acest joc, "feeling" asa cum ii zic americanii. Acesta reiese din toate cele insirate de mine mai sus si nu pot sa spun decat ca este unul de implinire. Dupa ce am terminat acest joc am simtit acea satisfactie pe care o ai dupa o treaba bine facuta: finalul(finalurile) nu m-a deazamgit catusi de putin, am admirat peisaje superbe care nu pot fi gasite in lumea reala, am vazut un oras recreat cu destul de multa fidelitate fata de cel real, m-am distrat copios omorand unii din cei mai duri inamici intalniti intr-un fps, inainte ca ei sa ma omoare pe mine, ce pot zice, un joc complet care te lasa totusi dorind mai mult, nu pentru ca nu ofera destule, ci pentru ca ai impresia ca se termina mult prea repede, parca ai mai vrea sa ramai in Zona un pic mai mult. Inchei acest review in mod logic prin alocarea notei jocului. Aceasta este in jur de 9, poate ca ar fi fost mai mare daca jocul ar fi fost un pic mai finisat si mai bine optimizat, nu plin de bug-uri si cu cerinte foarte mari de sistem pentru vremea lui.
Parere personala: Nu am testat acest joc inca dar mi-as dori sa il testez peste cateva zile daca reusesc am sa sii filmez un mic gameplay.
