Nume Tutorial: Arhitectura client-server
Descriere: Arhitectura client-server
Download:
Autor: Anonim
Sursa (Link-ul oficial): Propria parere: Folositor.
Tutorialul:

Una din primele întrebări pe care le adresăm unui programator începător dornic de cunoaştere aprofundată a programării web este: “Ce este web-ul?”. Deşi o întrebare cu un răspuns aparent simplu, rar ni se întamplă să primim un acelaşi răspuns. Pentru fiecare dintre noi web-ul înseamnă altceva, şi se referă întotdeauna la motivele pentru care îl utilizăm. Poate fi un mediu de socializat, un bun suport de promovare, de comunicare, de făcut marketing şi implicit bani. Pentru unii însă, web-ul este o reţea interconectată de calculatoare, de maşini care interacţionează între ele pe principiul client-server.

Arhitectura client-server este o arhitectură de bază în funcţionarea internetului, şi neînţeleasă de la început, poate face ca aprofundarea programării web şi a conceptelor din aceasta să fie foarte greu de înţeles şi poate duce la confuzii care pot avea efecte devastatoare asupra unor aplicaţii lansate publice.


Client

Clientul este partea din această arhitectură care va iniţia comunicarea. Este cel care va trimite o cerere către un server pentru a primi un răspuns, nişte informaţii peronalizate pentru cererea care tocmai a făcut-o, date în general. Clientul poate fi un browser de web care se conectează la un server web, poate fi un client de e-mail (gen Thunderbird sau Microsoft Outlook) care se conectează la un server de email, trimite datele de autentificare pentru un cont de e-mail şi cererea de primire a mesajelor noi, poate fi un client de FTP (gen Smart FTP sau Cute FTP) care va trimite unui server de FTP cererea de stocare pe acel server a unui fişier, urmat de fişierul în sine şi va primi ca răspuns confirmarea primirii acestuia sau un mesaj de eroare corespunzător. Aşadar clientul este cel care va acţiona şi va determina un întreg lanţ de acţiuni din partea server-ului: iniţiază cererea către server, aşteaptă răspunsul de la server, primeşte răspunsul de la server şi în final îl returnează utilizatorului posibil într-un mod formatat.


Server

Un server, în general, este probabil cea mai pasivă, indolentă şi comodă invenţie de pe internet. Serverul nu are niciodată iniţiativă, principala lui activitate este de a sta şi de a aştepta. Serverul nu va acţiona niciodată din cont propriu, nu va transmite date decât dacă este întrebat şi decât dacă sunt urmate anumite reguli de comunicare. Cu toate acestea, odată “deranjat” un server va face tot posibilul să mulţumească cererea clientului. Când este pornit, un server va lua poziţia de aşteptare de conexiuni (numită mai tehnic: listening state), de regulă acesta ascultă pe un anume port primirea conexiunilor. La primirea unei astfel de conexiuni, deci implicit a unei cereri, el va face toate demersurile necesare pentru a returna rezultatul aşteptat. Dacă este un server web, va întoarce clientului (browserul web) codul html al paginii care a fost cerută, dacă este un server de e-mail va returna clientului o listă cu toate email-urile pe care le-a primit de la ultima cerere, daca este un server de MySQL va prelua interogarea SQL primită o va executa şi va returna setul de date rezultat. Aşadar un server stă şi aşteaptă conexiuni pe care le va servi cererile de îndată ce au fost primite.


Diferenţe

Nu trebuie înţeles că toate calculatoarele personale, laptopurile sau orice maşină folosită în mod frecvent de o fiinţă umană este un client şi restul sunt servere. Noţiunea de client-server este întâlnită între oricare două maşini între care există o cale de acces, o conexiune directă sau indirectă. De exemplu, să presupunem ca avem o maşină pe care ţinem o bază de date MySQL, o maşină pe care o folosim ca web server (deci unde stocăm fişierele unui web site) şi o maşină care va fi folosită drept client. Astfel, iniţiem o cerere de la client către serverul web pentru a primi o anumită pagina în care vom vizualiza, de exemplu, produsele de pe un magazin online. Serverul web primeşte cererea şi va acţiona întocmai, însă datele necesare generării acestei pagini HTML care va conţine informaţiile despre produse, se află în baza de date, deci pe un alt server. Serverul web, prin intermediul librăriilor din PHP va iniţia acum o cerere către serverul de MySQL pentru a întoarce informaţiile despre produse, pe care cel din urmă le va furniza. În această ultimă situaţie serverul web este client pentru serverul de MySQL pentru că el este cel care iniţiază o cerere de date iar baza de date va furniza răspunsul la această cerere. În final, cu datele primite se va furniza pagina HTML complet formatată.